Cum se apără adolescenții de frustrări?
Adesea, adulţii sunt surprinşi de comportamentul puberilor şi
adolescenţilor, care poate părea greu de înţeles, iraţional. De multe
ori, aceste reacţii sunt rezultatul frustrărilor, al emoţiilor neplăcute
rezultate în urma nesatisfacerii unor nevoi. Conştiinţa se apără de
aceste sentimente negative dezvoltând o serie de mecanisme de apărare. Acestea sunt „operaţii
mentale care, ca o regulă generală, înlătură din conştiinţă o
componentă sau componentele efectelor neplăcute – gândul, senzaţia sau
ambele” (Blackman J., 2009).
Blackman, J.(2009) face o sinteză a principalelor mecanisme de apărare întâlnite la pubertate şi adolescenţă, cu care consilierul şcolar se poate întâlni în activitatea sa.
Astfel, între 6 şi 11 ani putem întâlni:
- Sublimarea – te angajezi într-o activitate care la nivel simbolic reprezintă o fantasmă;
- Comportamentul provocator – îi determini pe ceilalţi să facă sex cu tine, să te pedepsească, sau ambele;
- Raţionalizarea – găseşti scuze pentru a te elibera de tensiune, de regulă în urma negării unei situaţii;
- Ruminarea excesivă – „analizezi” excesiv sau „gândeşti în gol”, încercând astfel să îţi rezolvi problemele;
- Comportamentul contrafobic – faci exact lucrurile de care îţi este teamă;
- Intelectualizarea – te cramponezi de o teorie particulară pentru explicarea unui comporament;
- Socializarea şi distanţarea – îţi foloseşti abilităţile sociale pentru a te distrage de la gândurile dureroase;
- Idealizarea – supraevaluezi pe cineva datorită narcisismului (diminuarea ruşinii privind propria inadecvare) sau iubirii (pentru a nu fi dezamăgit).
În perioada adolescenţei şi după (de la 13 ani la 20+) sunt mai frcvente următoarele mecanisme de apărare:
- Umorul – obişnuieşti să glumeşti pentru a evita să te gândeşti la sentimentele dureroase;
- Concretizarea – nu mai foloseşti gândirea abstractă (care nu este afectivă), dai vina pe un „dezechilibru fizic” sau cauţi să descoperi un virus, pentru a evita să te gândeţti la relaţii şi să te superi;
- Dezidentificarea – încerci din răsputeri să nu fii ca unul din părinţi;
- Constituirea grupului – cauţi compania unui grup, pentru a te apăra de pulsiunile sexuale;
- Ascetismul – eviţi contactul cu semenii.
Astfel, între 6 şi 11 ani putem întâlni:
- Sublimarea – te angajezi într-o activitate care la nivel simbolic reprezintă o fantasmă;
- Comportamentul provocator – îi determini pe ceilalţi să facă sex cu tine, să te pedepsească, sau ambele;
- Raţionalizarea – găseşti scuze pentru a te elibera de tensiune, de regulă în urma negării unei situaţii;
- Ruminarea excesivă – „analizezi” excesiv sau „gândeşti în gol”, încercând astfel să îţi rezolvi problemele;
- Comportamentul contrafobic – faci exact lucrurile de care îţi este teamă;
- Intelectualizarea – te cramponezi de o teorie particulară pentru explicarea unui comporament;
- Socializarea şi distanţarea – îţi foloseşti abilităţile sociale pentru a te distrage de la gândurile dureroase;
- Idealizarea – supraevaluezi pe cineva datorită narcisismului (diminuarea ruşinii privind propria inadecvare) sau iubirii (pentru a nu fi dezamăgit).
În perioada adolescenţei şi după (de la 13 ani la 20+) sunt mai frcvente următoarele mecanisme de apărare:
- Umorul – obişnuieşti să glumeşti pentru a evita să te gândeşti la sentimentele dureroase;
- Concretizarea – nu mai foloseşti gândirea abstractă (care nu este afectivă), dai vina pe un „dezechilibru fizic” sau cauţi să descoperi un virus, pentru a evita să te gândeţti la relaţii şi să te superi;
- Dezidentificarea – încerci din răsputeri să nu fii ca unul din părinţi;
- Constituirea grupului – cauţi compania unui grup, pentru a te apăra de pulsiunile sexuale;
- Ascetismul – eviţi contactul cu semenii.
Comentarii
Trimiteți un comentariu